Amintirile mi-o vestejesc ...

Pentru ca nu am viata sociala pe o perioada limitata...o sa traiesc din amintiri a ceea ce am fost eu cu eul meu cu tot.
Asa ca ... suportati-ma.. daca nu, incercati un scurt alt+F4.

Dimineti de Sibiu
Dimineti usoare si pline de viata.
Ce nori? Ce durere? Eram numai noi, niste tampiti adunati intre niste pereti pe care i-am amuzat destul.
Diminetile din Sibiu sunt total diferite fata de altele...Sau eram noi altii...da da..cred ca eram noi mai putin infectati cu dejectiile realitatii. Cafea, tigara si o vorba buna.
Nu conta lipsa apei calde, diferenta lipsa de la intretinere (ca sa nu ii spun restanta), lipsa mobilei (da, ai citit bine), vecina isterica de la parter... toate erau mici boabe de piper in supa noastra.
In Sibiu soarele parca nu rasarea niciodata, meteorologic vorbind. Dar in prima respiratie a diminetii era soare. Nu m-am trezit niciodata trista, poate doar cu o maxima nerabdare sa vad ce imi rezerva ziua.
Diminetile dupa o paranghelie erau cele mai socante. Cu parul mirosind a fum si respiratia a cognac incercam sa ne spacluim de pe saltele...
Nu tin minte nici un mic dejun sanatos in perioada respectiva, de fapt..cred ca nu exista micul dejun decat pentru un singur locatar. Cateodata insa cina coincidea cu micul dejun, sau invers.
Oare cum o sa imi mai amintesc de ele peste inca niste ani?
Dimineti usoare si pline de viata.